o cheamă irenne are
tenul vărgat un ochi galben şi
celălalt albastru irenne
iubeşte morţile târzii
priveghează se sperie
vrea să treacă prin
ea însăşi trage obloanele şi
stă aşa ferecată ca la o
răscruce de suflet aşteptând
să o acopere cerul.
o acoperă? sau...
ce o fi apăsarea
aceea de umbră
neînţeleasă şi ciudată?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu