joi, 29 august 2013

ca la o răscruce

o cheamă irenne are
tenul vărgat un ochi galben şi
celălalt albastru irenne
iubeşte morţile târzii
priveghează se sperie
vrea să treacă prin
ea însăşi trage obloanele şi
stă aşa ferecată ca la o
răscruce de suflet aşteptând
să o acopere cerul.
o acoperă? sau...
ce o fi apăsarea
aceea de umbră
neînţeleasă şi ciudată?

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...