văd totul foarte limpede
aici deasupra ierburilor cosite
pașii mei fragezi se umplu de timp
de sevă și de întunericul fântânii din adânc
aud cum răsar stele din rădăcini
gudurându-se de obrazul palid
al lunii pașii mei liberi vot trece
fără de lanțuri vor alerga prin
pădurea fermecată în curând su
punându-se morții voi şi a
prinde jalbele-n proțap
apoi am să ard în cuvinte miile de cioburi
turle de biserici cu degetele înaripate voi atinge
capetele cavalerilor se
vor dezveli de coifuri
cetățile și maluri de lut
desferecate vor fremăta
aducându-ne pe mese
grămezile de linişte
albastră : Carpe diem, suflete! îmi strig
de aici din desprinderea de oase
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu