joi, 29 august 2013

sub apăsarea norilor

sunt copaci
care se sting
sub apăsarea norilor
metalici scâncesc
nemaigăsindu-și
brațe cu care să se atingă tac
cu gleznele umflate de prea
multe ploi oamenii le aprind
focuri la rădăcini coaja le
țipă a cântec uitat e ca
într-un concert sumbru
al pescărușilor sihaștri

Niciun comentariu:

peregrinii de mătase

au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu  tulburat  ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...