joi, 29 august 2013

sub apăsarea norilor

sunt copaci
care se sting
sub apăsarea norilor
metalici scâncesc
nemaigăsindu-și
brațe cu care să se atingă tac
cu gleznele umflate de prea
multe ploi oamenii le aprind
focuri la rădăcini coaja le
țipă a cântec uitat e ca
într-un concert sumbru
al pescărușilor sihaștri

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...