când se lasă sforile albastre
fluturând peste apusuri
îmi dezleg mâinile murdare
descos pleoapele învineţite şi
trec alunecând
peste apa iordanului
cu lilieci în gheare
mă simt doar amintirile curmate
când le răsucesc în
forma firelor de gând
acolo sub cetatea
pustiită acolo unde
mi se adună
toţi norii de cenuşă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
3 comentarii:
Frumos!!!!
multumesc! ma bucur sa te gasesc aici, Volontir!
Imi face o deosebita placere sa va citesc!Cu drag!
Trimiteți un comentariu