duminică, 4 august 2013

gothic solitude

când se lasă sforile albastre
fluturând peste apusuri
îmi dezleg mâinile murdare
descos pleoapele învineţite şi
trec alunecând
peste apa iordanului
cu lilieci în gheare
mă simt doar amintirile curmate
când le răsucesc în
forma firelor de gând
acolo sub cetatea
pustiită acolo unde
mi se adună
toţi norii de cenuşă

3 comentarii:

volontir spunea...

Frumos!!!!

Dorina Neculce spunea...

multumesc! ma bucur sa te gasesc aici, Volontir!

volontir spunea...

Imi face o deosebita placere sa va citesc!Cu drag!

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...