prin perete păpuşile de-argint
se ţeseau în amintirea bărbaţilor
plecaţi în larguri cu mâinile
lor aspre crescânde
treceau vadul înspumegat
pasul lor veşted
zumzăia şi zornănia
asemenea unor
albine cu aripi alungate
de sub mantia de soare
aşa şi mâinile mele cresc
şi înfloresc
şi tot cresc şi
se desfrunzesc
atunci când cresc
de tine întrebând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu