luni, 26 august 2013

de tine întrebând

prin perete păpuşile de-argint
se ţeseau în amintirea bărbaţilor
plecaţi în larguri cu mâinile
lor aspre crescânde
treceau vadul înspumegat
pasul lor veşted
zumzăia şi zornănia
asemenea unor
albine cu aripi alungate
de sub mantia de soare
aşa şi mâinile mele cresc
şi înfloresc
şi tot cresc şi
se desfrunzesc
atunci când cresc
de tine întrebând

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...