hai mashenka o strig
nu te ascunde
femeia asta aplecată nu se va opri
oricum va plânge și va tot plânge
tu trebuie să ieși clădirile
fără ferestre
te pot topi
...........................................................
mashenka e fetița de metal
a unei familii de pitici
gândurile ei-fire înnodate-hrănesc toți trandafirii
(asta ne va ajuta poate
doar asta ne va ajuta)
când totul se pierde
când ne dezvelesc de umbre pomii aud
bătăile inimii tale ca niște acorduri răzvrătite și
parcă o și văd pe mama ea însăşi încuiată
într-un trandafir își sprijină bărbia de un zid cu
mâna
evadeaza
se cuibărește la pieptul mashenkăi
fetița de metal
scâncește
.................................................................
oooo așa-i de simplu să te stingi
lumină zic și trag pe nări
tot sângele-nchegat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu