duminică, 25 august 2013

i-așa de simplu



să îmi scriu versurile
cu lacrima aprinsă
la căpătâi cu buzele
încătușate cu ochii pironiți
înapoia unor icoane
din care îngerii au plecat
pe o cărare numai de ei știută
simplu și curat îmi zic dar
nu mai pot întoarce timpul
nu mai să pot să îmi botez
în râul din mine
pasărea de foc
(amurg postum
iradiindu-ne chipul)
ura cu lanțuri de sânge
stăvilind-o nebănuit
așa...de simplu

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...