duminică, 25 august 2013

i-așa de simplu



să îmi scriu versurile
cu lacrima aprinsă
la căpătâi cu buzele
încătușate cu ochii pironiți
înapoia unor icoane
din care îngerii au plecat
pe o cărare numai de ei știută
simplu și curat îmi zic dar
nu mai pot întoarce timpul
nu mai să pot să îmi botez
în râul din mine
pasărea de foc
(amurg postum
iradiindu-ne chipul)
ura cu lanțuri de sânge
stăvilind-o nebănuit
așa...de simplu
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...