pe străzile adormite
rătăcesc
scormonind
prin aripile aceluiași vis
îmi trezesc dorul
cu sângele închegat
alunec înspre asfințit
am pumnii umpluți de fluturi
zbor neștiut același
același de neînlocuit
agonizez sub plânsetul mocnit
al zăpezilor amare
mă opresc buimac
cât să odihnesc oasele străbunilor mei
supuse unui somn fără de veac
pe strada pustie
vietățile nopții s-au oprit
încarcerate în alt paradis
la umbra aceluiași glas
visează fantome
cu aripile înfrânte
2 comentarii:
Foarte frumoasa poezie, felicitari ,Dorina!
bun venit, Adina! multumesc pentru semn!
Trimiteți un comentariu