de trei zile
îmi deschid venele
invadate de lumini
mâna mea pare o cance
adânc înfiptă în beregata
unui duh
închipuit
clipă de clipă
hrănit cu păsări
albastre
de întuneric
mă ciocnesc
brutal ca de un vechi cunoscut
cu care împărtăşeam
acelaşi gând
acelaşi drum
aceleaşi forme
nedumerire- tu, femeie de cristal
cândva am să-ţi continui visul abisal cu
sabia am să-ţi crestez
un semn de necunoaştere
să nu mă poţi ierta
când degetele mele
frânte vor culege
durerea prea înnegrită
îmi deschid venele
invadate de lumini
mâna mea pare o cance
adânc înfiptă în beregata
unui duh
închipuit
clipă de clipă
hrănit cu păsări
albastre
de întuneric
mă ciocnesc
brutal ca de un vechi cunoscut
cu care împărtăşeam
acelaşi gând
acelaşi drum
aceleaşi forme
nedumerire- tu, femeie de cristal
cândva am să-ţi continui visul abisal cu
sabia am să-ţi crestez
un semn de necunoaştere
să nu mă poţi ierta
când degetele mele
frânte vor culege
durerea prea înnegrită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu