duminică, 30 decembrie 2012

ca o lovitură în coaste

cu o durere ramificată
în adânc
strănut o moarte trandafirie şi
mână cutremurată de noapte
îşi scutură-n fereastră
dimineţile purtate
-mână pustie- ceaiul meu cald
o amorţire în oase îmi înseamnă
încetinirea şi vor veni iar copiii
săpându-ne-n trupuri iertarea
cu florile dalbe
din alt anotimp ne vor
îmbătrâni şederea
îngroşându-ne sângele-n vene
suflete cu mai multe cărări
ne vor simţi minţile întunecate şi
lovitura puternică în coastele
câinelui ne va face să urlăm
de durere ca lupii scheletici
fără de colţi sau fără de gheare
un fel de du-te vino
din care nu a mai ieşit
Nimeni

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...