joi, 6 decembrie 2012

deasupra cerului

strigătul luminii brăzda cuvântul
oamenii cu frunţile de nor
purtau cămăşile de doliu
descheiate
deasupra cerului
îngerii lilieci făceu cuiburi
din aburul pământului
înfrăţind soarele cu
firimiturile de timp
gurile lupilor
se întorceau flămânde
urlând
ca după un
frământat apus
cu picioarele înnoroiate
miresele pierdute
cresute-n palmele pădurii
puneau semne mestecenilor albi
şi împleteau din umbre
făclii albastre
în ochii noştri
răsădind

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...