duminică, 30 decembrie 2012

neştiutele uşi




se deschid
în spatele altor uşi oare
câtă eternitate ne desparte
doamne câtă împotrivire
am adunat eu zi de zi
împleticindu-mi umbra în
fășiile de umbre mâinile mele
caută liman şi
casa noastră cu glasuri înstelate
de copii la dreapta şi la stânga altor case
o acoperă uitarea ca pe o jumătate
de pasăre oarbă ca pe un râu
din care apele-au secat
..........................................
opreşte-Te, Doamne,
o clipă măcar
să îţi dau trecătorii
să mi-i duci limpezi
ca fulgii în stele de zăpadă

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...