miercuri, 12 decembrie 2012

anti)depresie

anti)depresie

sunt o fărâmă de timp
suflare
îngenuncheată
în foile nopţii
mă amestecă ploaia
cu moarte şi mă târăşte în depresii
topindu-mă în fulgi de nea nu mai pot fi niciodată
aripă desprinsă cu briceagul din perdelele de fum
zvâcnesc în mine monștrii mici cu privirile scufundate
privesc în mine corbi cu ghearele de foc şi eu ard în a mea putere
stau ca un schivnic timpul împărţindu-mi-l în porţii
azi voi bea din gura paharului de lemn
azi voi sta cu umerii dezgoliţi
în piaţeta murdară
în care se vând oamenii
după dinţii lor puternici
moarte...
tu nu mai dormi
niciodată?

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...