mă regăsesc în aripă de pasăre
unduire în umbrele de vânt
supusă unor frământări de aer
aceeaşi apa cristalină
asemenea privirii tale
îmi trece azi pe sub mormânt
(cândva urcai până la mine
amăgitoare tânguire îmi zic
amăgitoare stea umbrită
cât de senină-mi eşti
iubire uitată uite frumuseţii tale
de-a pururi mă închin)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu