joi, 13 decembrie 2012

înstelare de o clipă

tu viață cu flori de nufăr în plete
alergare de o secundă
mă ridici peste umerii albastrului
într-o eliberare fără de cuvânt
şi mă stingi în țipat de pasăre surdă
pe deasupra amintirilor pustii
doar ochiul de vultur
îmi poate cuprinde
palmele uscate
în trecere peste
un invizibil mormânt
răsădesc flori albe de noapte
cu petale de vise cenușii
şi uită-te bine
vietate plumburie
cum mă acoperă clipa
-secundă de metal-
în această alergare
cu genunchii la gură
într-o adormire pe sub munți
ca o răscolire
cu unghiile arcuite
în adâncuri

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...