tu viață cu flori de nufăr în plete
alergare de o secundă
mă ridici peste umerii albastrului
într-o eliberare fără de cuvânt
şi mă stingi în țipat de pasăre surdă
pe deasupra amintirilor pustii
doar ochiul de vultur
îmi poate cuprinde
palmele uscate
în trecere peste
un invizibil mormânt
răsădesc flori albe de noapte
cu petale de vise cenușii
şi uită-te bine
vietate plumburie
cum mă acoperă clipa
-secundă de metal-
în această alergare
cu genunchii la gură
într-o adormire pe sub munți
ca o răscolire
cu unghiile arcuite
în adâncuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu