sâmbătă, 16 iunie 2012

Dumnezeu scrie...




Dumnezeu scrie ceva în grabă
Izbindu-ne unul de altul
Zornăim -oameni de tinichea.

Mai lasă-mi o noapte foarte albă, Doamne,
Să pot sorbi din lacrima Celui Adormit și
Facă-se precum voia Ta.

O, nebunie a gândurilor fără culoare,
Cuvinte destrămate pe un cer împrumutat.
Tu, voluptate cu gura spartă în dangăt ruginit,
Privește cum aleargă fantomele
Prin mine fac semne
Și pătrund adânc
În ochii copilului de odinioară
O să mă mai cunoști Tu, oare?

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...