sâmbătă, 2 iunie 2012

înfometată după o pată de culoare

în decorul sumbru
cu dantelărie veche
vioara suspina căutând cărarea
într-o zbatere de suflet ochii gândului
se îmbolnăveau și femeia de hârtie
își netezea grăbită
umerii obrazului șoldurile
marginile rochiei de soare
mult prea strâmte într-o
zi de marți trec
neștiută
tremurând
în pelerina-mi prea subțire/ cenușie
s-adună corbii locutori ai subteranelor
nebănuite și îmi ridic printre ziduri părăsite
brațul stâng înfometată după
o pată de culoare

Niciun comentariu:

În liniștea Ta

foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă st...