sâmbătă, 2 iunie 2012

înfometată după o pată de culoare

în decorul sumbru
cu dantelărie veche
vioara suspina căutând cărarea
într-o zbatere de suflet ochii gândului
se îmbolnăveau și femeia de hârtie
își netezea grăbită
umerii obrazului șoldurile
marginile rochiei de soare
mult prea strâmte într-o
zi de marți trec
neștiută
tremurând
în pelerina-mi prea subțire/ cenușie
s-adună corbii locutori ai subteranelor
nebănuite și îmi ridic printre ziduri părăsite
brațul stâng înfometată după
o pată de culoare

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...