sunt desprinsă brutal
cu dalta dintr-o piatră străveche
piramidală
port pe umeri nouri cenușii
senine gânduri mă încununează
din mine zboară păsări oarbe
țipând strident
în neputința nopții
îmi plimb degetele
agale
înainte/înapoi
înainte/înapoi peste inima-mi de piatră
își desface trupul
înroșit/lichefiat
ochiul de fluture
admirând
goliciunea de dincolo de ape
coboară-n pași statutari
pâlcuri
pâlcuri de îngeri cu
tolbe acruri și săgeți în spate
sunt un copac înflorit/
țesut
cranii lustruite
apleacă frunțile grele în
poala cerurilor albe
construiesc absențe din paginile
nescrise
ale unui zid
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu