mă închid aici(în capsula timpului)
simt cerul ca pe o apăsare
sunt terasă a grădinilor suspendate
în mâinile mele renasc
fluturi cu dinții adânc
înfipți în lespedea de piatră
sunt o umbră
săpată
pe un obraz bolnav/înger captiv
cu aripi zdrobite
îmi încerc zborul până
dincolo de
bolta împărătească
sisif o să îmi fie iar tovarăș
însoțindu-mi
saltul de șarpe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu