marți, 19 iunie 2012

dorință

mi-aș fi dorit să fiu
o noapte nesfârșită cu
pereții de lemn
neatinși
să tușesc flegmatic și
să înjur groparii să
icnesc de durere în izbiturile
bocancilor grei să mă așez la
margine de drum să mă răsucesc pe toate părțile
să mă fac ghem
și să pot
să mă destram
în coastele tale
galbene
ca lutul sacru
îmi sunt toate gândurile

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...