mi-aș fi dorit să fiu
o noapte nesfârșită cu
pereții de lemn
neatinși
să tușesc flegmatic și
să înjur groparii să
icnesc de durere în izbiturile
bocancilor grei să mă așez la
margine de drum să mă răsucesc pe toate părțile
să mă fac ghem
și să pot
să mă destram
în coastele tale
galbene
ca lutul sacru
îmi sunt toate gândurile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu