duminică, 17 iunie 2012

tăcerea curge

trag cu o pușcă imaginară
în țeasta ciorilor spânzurate
de mantiile soldățeilor de plumb
atârnă furnicile nisipului
desenând contraste
alb negre
pe un asfalt mult prea murdar
bocănesc viețile zdrobite și
te abții să nu înnebunești
să nu te înfurii atunci
te oprește cineva și
tu simți cum tăcerea curge în tine
cu valuri de ceață te apropii de el
îi mângâi frumtea cuminte ai putea fi
o mamă iubitoare pentru copiii cerului
gândești
dar pușca îți zvâcnește în inimă și
te îndeamnă să împuști ciorile
întunericului care au șters de pe
marginea hârtiei roua
de bună dimineață

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Poezie capabil sa sa-ti impulsioneze prin forma ei creativa,muzicala,emotionanta.

misionara spunea...

va multumesc de vizita:)

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...