joi, 7 iunie 2012

cărarea din lumini

trec de cealaltă parte a înserării
zăresc vârfurile ascuțite de brazi
în imperiul de cenușă
luminile s-aprind
se sting
s-aprind ca niște maci
înecați în râuri de umbre
tu stai doamne al meu
și-al tuturor acelora care-ți
înveșmântează cămpiile cu brazde
săpate în cuvânt și îmi
deschizi pentru o vreme calea
să pot înainta orbește în burta peștelui
întunecat
prind timpului cunună
și decupez cărarea din lumini

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...