încă mai e timp

mai e timp iubite
colții se ascut
în măruntaiele pământului
se feliază viața
fâșii după fâșii
alunecă perdelele
înnegurate
strivind trupul nopții
rămân neatinsă
aici
e un tărâm fără de margini
păsările se înalță
cu aripile frânte
am auzit bufnituri
în scara cerului
se izbeau fiare
cu gheare de oțel
niciodată nu voi mai fi eu
cea de altădată pentru că
focul mi-a ascuns cenușa
eu am văzut cum se jucau copiii
„de-a v-ați ascunselea”
pentru că aici copiii
se nasc bătrâni
se ascund perfect în craterele timpului
și obosesc în zbaterea zadarnică
au mâinile cusute de o fărâmă
de mister
dar încă mai e timp iubitule
al meu cu buzele pecetluite
auzi?
picură viața mea în clepsidra
visurilor tale