vineri, 22 iunie 2012

scrisoare

scrisoare

dragul meu cu pleoapele de plumb
culegător de umbre vineții
ochii tăi îmi strălucesc
în frunte
săpând un crater
incandescent
năvalnic
de după ceruri cobori ploaia
de pietre înspre râu și
îți suspin potop de frunze
imașuri nesfârșite dar
târzii

dragul meu culegător
al umbrelor din pietre
curând ni s-or atinge ochii
e ca atunci când
degetele înveșmântate
pătrund în răni
și-adormi...
adormi...la căpătâi cu
aceleași umbre ascuțite
înfipte-n trupul mărilor
de veșnicii

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...