scrisoare
dragul meu cu pleoapele de plumb
culegător de umbre vineții
ochii tăi îmi strălucesc
în frunte
săpând un crater
incandescent
năvalnic
de după ceruri cobori ploaia
de pietre înspre râu și
îți suspin potop de frunze
imașuri nesfârșite dar
târzii
dragul meu culegător
al umbrelor din pietre
curând ni s-or atinge ochii
e ca atunci când
degetele înveșmântate
pătrund în răni
și-adormi...
adormi...la căpătâi cu
aceleași umbre ascuțite
înfipte-n trupul mărilor
de veșnicii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu