vineri, 8 iunie 2012

cu picături de cer

cu picături de cer

pe sub voalul morții
copiii meșterului argintar
strecurau umbre
înainte înapoi
fulgi se cerneau
pe crestele înzăpezite
fiicele iadului șlefuiau
suflete de crin
cu mișcări repezi
parcă dorindu-și să li se spele din păcate cu
mâinile scăldate în sânge tânăr
priveau fugar dincolo de stratul incolor
păsări
păsări cu chipuri
desprinse din ziduri
cântau eternității
răscolind argintul viu

miresme albăstrui inundau
în inimi bătând
trunchiul arborelui
cu mâinile de lut

era sunetul
era urletul
era foametea fiarei
care se hrănea
se hrănea sorbind
potirul amforei cu picături
de cer

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...