cu picături de cer
pe sub voalul morții
copiii meșterului argintar
strecurau umbre
înainte înapoi
fulgi se cerneau
pe crestele înzăpezite
fiicele iadului șlefuiau
suflete de crin
cu mișcări repezi
parcă dorindu-și să li se spele din păcate cu
mâinile scăldate în sânge tânăr
priveau fugar dincolo de stratul incolor
păsări
păsări cu chipuri
desprinse din ziduri
cântau eternității
răscolind argintul viu
miresme albăstrui inundau
în inimi bătând
trunchiul arborelui
cu mâinile de lut
era sunetul
era urletul
era foametea fiarei
care se hrănea
se hrănea sorbind
potirul amforei cu picături
de cer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu