sunt oamenii adâncurilor
apropie-te
e ca într-un vechi ritual mayaș
cu fețe pictate și adieri de frunze
când ni se va arăta noaptea
în ochi de pasăre
frigul o să se învinețească
încercând să facă piruiete elegante
ca o demoisellă expirată
despletită de vechile intrigi
am să își încredințez o nouă
karma cerându-ți să oprești
cu dinții umerii morții
până hăt departe
dincolo de nisipuri
în oglinzile diforme
acoperite cu smoală ca la un priveghi solemn
de peste ani în care Nimeni încă nu a murit și
o să ne privim cu toții
zdruncinându-ne sufletul în palme
prin crăpăturile nopții ca să
putem înțelege măcar la sfârșitul începutului nostru
de ce cântecul a încremenit
lăcrimând petale sângerii
peste clapele dezacordate
săpate în asfaltul umed apropie-te
privește-i
sunt oamenii adâncului
optește-te între armă și timp acolo unde
fagii își vor purta veșnic podoabele uscate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu