marți, 12 iulie 2011

tablou uitat

parcă m-am stors îndelung
cu mâinile în plete stau
geană peste geană în șezlongul șubrezit
pielea îmi devine o reptilă solzoasă
cu ochi amenințători te zăresc în pânza tabloului
neterminat de mâna pictorului cerșetor
întinzi rugător privirea spre dunga nesfârșită a apei


lasă azi o să trecem iar marea înot până dincolo de soare
buzel tale îmi surâd conturându-și forma sub pensula
tocită râuri înspumegate își caută loc printre morminte
ierburile tremură înspăimântate

pașii mei sonori coboară treptele
la gât port aceeași cobră decapitată
cu ochii încă vii(din capul troznit pe caldarâm)
ne privește cu vluptate
strecurând umbre în venele noastre
nu te întrista iubite marea vibrează în piept
stelele se reaprind aplecându-se înspre asfințit
să ne șlefuiască urmele pașilor
pe duna asta arzătoare
ți-aș mai putea desena o dată veșnicia

soarele își deschidea înspre răsărit pleoapele
și ne strecuram fără de haine fără de gânduri
fără de griji
în apa nesfârșită a tabloului uitat

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...