pe partea dreaptă, oglinda este spartă

ieri mi-am amintit despre buzele tale sărate
cu miros de alge calde
și despre cum ți le umpleam seara
cu respirația mea de
felină cu ochi de cristal
inima crucii înfiptă în cuiele de lemn
tremura
cu numele meu atârnat în colțuri poate
o să ne fie cald poate o să ne fie bine ziceai tu
îndemnându-mă să visez diminețile albe cu flori împletite
în gânduri cuibărite în răsaduri vii căutam umbre prin catacombe
se arata fața pribeagă a vânzătorului de păsări fără aripi
și eu mă înveleam cu genunchii strânși sub cearceaful umed simțeam
valurile mării și miile de scoici
eliberate de trupuri
se încarnau pe sub unghii
sunt un turn de veghe uitat la răscrucile mărilor
cred că m-aș putea întoarce
să întind măcar o cursă de șoareci
picioarelor pribege le-aș apăsa umbra mea în talpă
ca pe un foc infernal
aș arde fără de scrum în vreme ce din gură mi-ar ieși vălătuci de
istorii mărețe culese de pe treptele templului aztec
pomul traiului de azi pe mâine
nu ar mai da roade
florăreasa cu șolduri deșirate o să ne așeze buchetele de fum alăturea de trupuri
pe tăblia aceea a păcatului am cunoaște moartea ca pe o virgina cu forme lăsate

dar eu încă mai las multe semne
întind mâna peste trupurile spiralate
cer o răsplată
respir
îmbrac armura
și o iau de la capăt
de la capăt ar trebui să mă recunoști
la mine-n frunte poposește ibis
pe partea dreaptă oglinda este spartă
pe aici se scurge mâna mea cu penelul topit în deget