iubirea mea a început să
crească hrănindu-se cu aripi
dintr-o pasăre uscată
se înălța un fel de cântec(suspin
adânc desprins din gâtul cerului)
geană plumbuită stoarsă-n întuneric-iubirea mea
a pornit înspre cetatea albă
să îți culeagă fructe proaspete din
copacul fericirii cad ploile de aștri
cu chipuri de madone țintuite
în blocuri de marmură(sanctuare ale preoteselor
cernite din piațetele mărețe)
sunt trează în paradisul verde
orbii mai pot înlocui din timp
clipele bolnave
m-asculți?
eu mă destăinui bătrânului acela
care își deapănă agale firul
pe lângă ochii mei alunecă
tablouri seculare cu semizei și umbre
ca pe o întâmplare neîntâmplată
las mâna ta să-mi mângăie genunchiul dezgolit
și obrazul meu pe umăr să îți lâncezească
prin ochii tăi se scurge voalul
mistelelor albastre
și traversăm de mână cerul
privindu-l de departe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu