când voi sui...

multpreaiubiţilor le spun mai faceţi o gaură în pieptul crucii
neştiinţa asta a mea a apucat să se închine
ş-apoi îndestulat cu de toţi şi de toate
voi săpa eu însumi o groapă în mine
uitarea să îmi ascund
voi ridica ziduri albe de cetate
palide turnuri vor străluci fantomatic prin mine
drumul se ţese cu sandale de lut
cu cămăşi înflorate de borangic
cu vârfuri ascuţite
în care s-au îngrămădit păcate

pustiule-rugă rotundă
tot îmi ceri să înconjor azi cerul
de dimineaţă înspre noapte un câmp cu macii în floare
să mă aştern la picioarele căzute să cresc o adiere
cu dinţii de fier cu pumnalul înfipt între coaste
tu să nu mă uiţi
când voi sui poverile
şi cavalerii timpului
îmi vor cumpăra clipele
acoperindu-mi trupul cu străluciri deșarte

de la o vreme o să încep nepăsător
să îmi irosesc timpul
ce mi-a mai rămas și o să continui
să înconjor cu candela-n mână
umbrele zidului acoperit cu ierburi tăioase
atunci absenţa luminii îmi va sfredeli ochii
şi tu o să mă cerţi că am aprins iar focuri în cămară
că am ars și ultima porţie de tămâie o să
simt dureros cum vorbele tale în mine se-nchid
se răsucesc tăind adânc
pumnale de fum
sprijin al unor
oameni întâlniţi într-o zi fără de nume pe un oarecare drum
..............................................................................
spintecând legile firii un orb
adoarme noapte de noapte alăturea de mine
îmi stinge făptura cu pulbere albastră
pe când tu mă arăţi plecaților
şi degetele tale
îmi cresc pe dedesubt
de parcă mi-ar fi umbre
de parcă mi-ar fi alte vene
alunecate printre nouri