omul meu DEScântec
reîntors în pântec
omul meu din soare
risipit în zare
omule din nea
primăvara mea
vino la izvor
prefă-te în dor
şarpe sub mormânt
licăr de cuvânt
toarnă ceru`-nalt
peste-al meu cobalt
fă-mă iar din piatră
trece-mă prin vatră
arde-mă cu stele
să adorm în ele
împrumută-mi zborul
umple-mi iar urciorul
cu vise mărunte
te coboară-n frunte
fii iar viaţa mea
dă-mi doar mâna ta...
să îţi fiu o salbă
sau...un fir de nalbă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Minunate versurile, iar Leo Rojas îmi place foarte mult,.Vă felicit din suflet.
multumesc, Alina pentru vizita!
Trimiteți un comentariu