marți, 7 mai 2013

omul meu DEScântec...

omul meu DEScântec
reîntors în pântec
omul meu din soare
risipit în zare
omule din nea
primăvara mea
vino la izvor
prefă-te în dor
şarpe sub mormânt
licăr de cuvânt
toarnă ceru`-nalt
peste-al meu cobalt
fă-mă iar din piatră
trece-mă prin vatră
arde-mă cu stele
să adorm în ele
împrumută-mi zborul
umple-mi iar urciorul
cu vise mărunte
te coboară-n frunte
fii iar viaţa mea
dă-mi doar mâna ta...
să îţi fiu o salbă
sau...un fir de nalbă

2 comentarii:

Cristian Alina spunea...

Minunate versurile, iar Leo Rojas îmi place foarte mult,.Vă felicit din suflet.

Dorina Neculce spunea...

multumesc, Alina pentru vizita!

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...