joi, 9 mai 2013

abia-abia începem A TRĂI...



în inima mea a crescut tăcere
tic-tacul împiedicat în prispă
nimeni nu mi-l poate auzi
în inima mea îşi netezește colții un câine
păianjenii casei nu mă mai pot opri
,,să nu crezi
să nu crezi nimic din toate nebuniile astea,, îmi zic
ciupindu-mi brațele până la sânge
mă adulmecă noaptea cu geana ei rotundă
o aripă arsă îşi ţese zid
împrejurul buzelor noastre
blestemând
îngerii palizi
răstoarnă grămezile de aur
ce pace domnilor
ce pace
de nu mai poți
nici asurzi

o altă zi timid coboară
printre trestiile albe
cu frunze înspumegate
numai aşa puteam şi noi
de-a valma a cârcoti:
un om
un câine
o aripă arsă
un pâlpâit amăgitor de pleoape
ca un tablou adevărat
pictat de umbre răstignite şi noi
sculptați cu sabia în zare
abia
abia începem a trăi

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...