sâmbătă, 18 mai 2013
din somn profund
am scos numai o mână
timid am coborât o treaptă
punte să îi fac
noului vaier
să îi scriu
Tu mână alungată
dintre închipuirile lumii numai
tu ai învățat a desena tristeți
peste obrazul dezmierdat
scoboară-mi silabe reci
geometrii strâmbate
informele verbe
şi strig priviți
Deșertăciunea
din somnm-a aplecat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu