vineri, 17 mai 2013

NImic nu vindecă TOTul

chiar dacă aş fi fost închipuire
şi numele mi s-ar fi destrămat
de la un azi către mâine de la o stană
înspre alta tot mi-aş fi întins
de bună voie mâinile
așteptând să mă risipesc
pe deasupra caselor acoperite cu stuf
umezeala mi-ar fi pătruns în oase
aş fi pătruns în singurătatea aceea pâcloasă
cu gâtul învolburat
tăind cu amigdala
suprafața metalică a apei
constatând că Nimic
nu vindecă totul

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...