chiar dacă aş fi fost închipuire
şi numele mi s-ar fi destrămat
de la un azi către mâine de la o stană
înspre alta tot mi-aş fi întins
de bună voie mâinile
așteptând să mă risipesc
pe deasupra caselor acoperite cu stuf
umezeala mi-ar fi pătruns în oase
aş fi pătruns în singurătatea aceea pâcloasă
cu gâtul învolburat
tăind cu amigdala
suprafața metalică a apei
constatând că Nimic
nu vindecă totul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu