duminică, 12 mai 2013

...pe un tărâm necunoscut

un mâl încleiat îmi intră în coaste
în suflet îmi tropăie călăreţi
cu  armurile de soare
se opresc pe sub ziduri
coboară în mine
pentru o clipă
amestecă aerul
în copite de foc
se-nverşunează
într-o împreunare de apus
pâlpâindu-şi plecările cu rotocoale de fum

eram tânără îmi zic eram străină
pe un tărâm necunoscut
o mantie aruncată peste un umăr şi
ura îmi clocoteşte nestăvilită
pe sub piele
îmi cresc elitre cu care am să tai ura în felii de carne
această ură trezită din umbrare
să stingă luminile din faruri
să tulbure marea cu zbatere de trupuri înnegrite

şi tu viaţă...
şi tu...
de ce-mi aduci nisipuri mişcătoare
de peste lumi?
de ce în depărtările-nserării
le-apar centurionilor o vâlvătaie cu paşii răcoriţi în scrum?
de ce m-amestecă iar norii cu parfumuri putrede şi moarte
ca nişte ridicări sinistre spre gurile de fum?

Niciun comentariu:

miracol

copiii cerului vor moșteni pământul murdari cu mâinile înmănușate în stele vor paște oile păstorului cosind prin umbrele înserării se vo...