adânc de albastră mi-e inima
doamne pâlpâit impar
lumină ţesută în riduri
pe geană peste a mea geană
clipă zidită în ceruri
ascunsule eden răsturnat cu
mâinile-n grămadă
făuritor de timp
fărâmă de întuneric
fărâmă de carte cetate
rodită-n luminile lumii
acord sfărâmat abis
expandând în apusuri şi Ea-neîntrebata
nechemata nerostita-inimă a mea-
meditaţie tumbo cu faţa întoarsă spre
infinit sunete sparte sunete sparte şi
ecoul temicier- un zăngănit de lanţuri
la margine de trup
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu