hai ploaie îi zic reclădeşte-mă
retrăieşte-mi pasul din glezna
piciorului meu stâng fluturi
atârnă ca o herghelie albastră
copii de metal îmi vâră degetele-n coastă
şi eu merg desculţ aiurind peste nisipurile înfierbântate
mă înnebunesc iepele mărilor cu nechezatul lor de fum
şi îmi adun arsurile peste pleoape gândindu-mă la tine
se face iarăşi vară o vară tulburată în care trupurile asudă
în aşteptări sinistre inima mea va bate ca un orologiu cu ochi
de lemn uimiţi în au intrat demoni mici şi albaştri încercând
în zadar să îmi stingă buzele rupte din care se revarsă
o iarnă cu urlete ademenitoare o iarnă ucigătoare cu zăpezile aprinse
hai veşnicie atinge-mi ochii sau
stinge-mi nuferii
pe care
mi i-ai aprins tu
dincolo
de pleoape
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu