duminică, 25 noiembrie 2012

simbioze

şi cer şi pământ
nisipuri adună
m-adun într-un gând
ca cerul s-apună.

şi cântul pribeag
îmi trece de poartă
în pietre mă sparg
dar gura mi-e caldă.

şi vânturi şi ploi
sub giulgiu mă-ngroapă
şi noi amândoi
închişi într-o şoaptă.


Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...