las urmele palmelor mele
pe un trotuar umed
sângele pare să mă privească
nu eşti al meu îi strig
uscăciune de ciulin înrozit
într-o noapte de vară domnească
o să îmi iau bocceaua
pe umăr ca fata săracului
din poveste şi o să pornesc aşa
hai hui poate doar aşa
o să mă sfârşesc
la o margine de cuvânt poate
doar aşa o să îmi ating
sabia de zidul în formă de zăpadă
lumina o să se rostogolească
în vase uriaşe aurii sub forma
unor trandafiri sălbatici
o să mă încununez de-a pururea
să-ţi fiu cupolă adevărară desăvârșită
să îţi stau mereu aproape
până o să ne contopim
într-o explozie solară.
-doar un foc, domnule,
vă rog!
asta-i chiar îmbrăţişarea
promisă a gândurilor noastre...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu