luni, 5 noiembrie 2012

răstignită de al meu trup



înviat în mine sătul
de o moarte fără de podoabe
aşteptam venirea ta pe nouri
înfăşurat în ierburi
apărat între spadă şi scut
îmi desţeleneam
 trupul ruginit ca un timp
rugându-mă iernii să nu mă ningă
cu flori de magnolii sau
 lumini
 revărsate
...................................................
îţi şade bine
ziceai  răstignită de al meu trup
nu mai ai nici timp nici buze cărnoase
spre a-mi însenina chipul
dar mângăie-mi rădăcinile
înlemnite cu ramurile tale
înflorite în mijloc de noapte

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...