înviat în mine sătul
de o moarte fără de podoabe
aşteptam venirea ta pe nouri
înfăşurat în ierburi
apărat între spadă şi scut
îmi desţeleneam
trupul ruginit ca un timp
rugându-mă iernii să nu mă ningă
cu flori de magnolii sau
lumini
revărsate
...................................................
îţi şade bine
ziceai răstignită de al meu trup
nu mai ai nici timp nici buze cărnoase
spre a-mi însenina chipul
dar mângăie-mi rădăcinile
înlemnite cu ramurile tale
înflorite în mijloc de noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu