limită de hotar
pietrele se răsturnau în alte pietre
calea ne apărea măruntă ca și viețile noastre
confiscate în ochi de corb
-câmpul mâinile noastre-
umezeala nu îndrăznea
să roadă din umbra pietrelor
răsturnate ce apăreau a-mi umple pasul
eram oarecum mulțumită de
trupul meu prea plin-copac dezrădăcinat
aruncat peste limita de hotar
ca pe o armă slobozită
din subteranele neprimitoare
sălaș temut al lilieci vampiri
mă vor locui curând
mă vor locui alăturea de
gânduri ieftine şi parfumate
mă vor săvârși murind
în alte și alte pietre mărunțite
în nisipuri clocotitoare
mă vor umili în neguri şi
în deșertul de foc
mi se vor astupa urmele din piept
cu pelerina fantomaticei plecări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu