zâmbetul acela
care mai putea schimba
culoarea nopții l-am dat aseară
pe o păpușă cu ochii decolorați
plângea în brațele tale inerte
rochia îi atârna peste umerii lăsați
nu mai putea duce
răceala buzelor tale
ți-am tras mâinile de pe
față și am lăsat urma de nisip
să-ți arate locul unde mai poți auzi
despre o altă bătălie
a valurilor cu talpa cerului
lasciv amenințând a trădare
schimbăm zâmbetele
între noi pentru încă o noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu