luni, 30 ianuarie 2017

zâmbete schimbate




zâmbetul acela
care mai putea schimba
culoarea nopții l-am dat aseară
pe o păpușă cu ochii decolorați
plângea în brațele tale inerte
rochia îi atârna peste umerii lăsați
nu mai putea duce
răceala buzelor tale

ți-am tras mâinile de pe
față și am lăsat urma de nisip
să-ți arate locul unde mai poți auzi
despre o altă bătălie
a valurilor cu talpa cerului

lasciv amenințând a trădare
schimbăm zâmbetele
între noi pentru încă o noapte

Niciun comentariu:

Ne-tăcere

Aud, ades, un cântec ce nu piere, Parcă desprins din trupuri de cadâne, Și-acea nespus de simplă Ne-tăcere Ca înc...