joi, 19 ianuarie 2017

un paradis promis


acest război al minților bolnave
scaldă sângele în rană
un ochi îmi înghite geana dreaptă și
mâna scormonește universul
după un alt soare copiii cred că-i un altar de pietre
cu mâinile agățate de cupola cerului adam 

își leagă încălțările de foc și
trece dezlegând neobosiții pași.
e noapte în leagăn se balansează 

o naiadă. înghite străzi
o sută zece și burta-i crește. 

se îngrămădesc în ea copiii de asfalt cu
ochi goliți vulcanul mestecă cenușa

aștept un paradis promis
trăiesc
poetul îmi închide cartea
vertebrele-mi trosnesc
am rănile adânci e noapte și e zi
luna înghite nourii de mătase.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...