duminică, 1 ianuarie 2017

şi cad în genunchi




risipind întrebări
par un copil bolnav
aflat în criza misterelor

ascult înserările cer
omului de cristal
să îmi cizeleze visele
trec prin stropii murdari
alunecându-mi mătăsurile
în valuri de tăcere

,,inima mea e un sâmbure bolnav zic
inima mea a fost uitată
într-un singur gând
învingând chemările
de peste trup,,

şi cad în genunchi
înaintea trădărilor mele
iertare cerându-le bătrânilor
din burta întunecată a
celui din urmă abuz

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...