marți, 7 februarie 2017

rocă / inima




râului mai mult sânge va cere
pădurile vor încărca arbori din oase
o pasăre amară pene va sparge ca într-o
construire cu brațele slabe
un șarpe în cuib
și o inimă de sclavi
nu va mai fi

om nou
Nu ai mai multe
așa că ai grijă
zidurile astea care te încadrează
nu sunt atât de nesemnificative
limite de flori nu există
însă deschide ochii-gene
trebuie să obții sabie lucitoare
să tai înaintea orbirii
ierburile în creștere
din stânca inimii

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...