luni, 2 ianuarie 2017

Povești...



O, povești, povești
Țesute în pulbere de stele,
Și oglindite-n sfera cea albastră,,...
Mă întreb și-acum, la ceas târziu,
Cine-o mai spune, fremătând,
Povestea noastră?

Și cine timp o mai avea,
Să o asculte?
Când tu, plecat pe calea ta,
Robit de gânduri multe,
N-ai să asculți nici tu de ea
Căci alta îți va scrie-atunci,
Povestea ei pe frunte...

Dar eu am să rămân
La margine de timp,
îngenunchiată,
Gândind că aș putea,
La ceas târziu, să te mai chem o dată,
Să te poftesc în tainicu-mi CUVÂNT,
Să-ți spun povestea toată...

Şi dacă firul gândului întâmplător,
Spre mine ți se mai îndreaptă,
Aș vrea să-ne-avântăm în zbor-ușor,
Având ca aripă și dor doar mâna dreaptă...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...