sâmbătă, 14 ianuarie 2017

otto

otto

otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul lui cenușiu cu pasul ferm și deșănțat
atârna înapoia norilor de fum balansând ochiul zeului plecat

în mine se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu cu brațele de cioclu
otto îmi topea zâmbetul de plumb
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi alt trandafir,, zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi început
să îmi pulseze în umăr şi
umbra trandafirului de foc
se străduia din răsputeri
să mă înflorească

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...