otto
otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul lui cenușiu cu pasul ferm și deșănțat
atârna înapoia norilor de fum balansând ochiul zeului plecat
în mine se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu cu brațele de cioclu
otto îmi topea zâmbetul de plumb
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi alt trandafir,, zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi început
să îmi pulseze în umăr şi
umbra trandafirului de foc
se străduia din răsputeri
să mă înflorească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu