sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Liliacul

Iar îmi stă străjer la poartă, diafanul liliac,
Și-mi aduce-o veste-n grabă
De la dragul cel mai drag...

Când amurgu-și lasă trena peste zarea viorie,
Simt parfum îmbătător
E parfumul florii-flutur
ce m-așteaptă la izvor...

E miros de liliac, ce nu am uitat aseară,
Să ți-l scutur în ceardac
și să-ți spun că-i primăvară.

Azi, mă cheamă să îi caut floarea plină de noroc,
Care strânge, cu iubire, inimioare la un loc.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...