năluca nopților
țin cât mai departe
înserarea în palmele roșite ah
colții aceștia ca o perie de sânge
răscolind urletul lupului însingurat
rătăcit în pădurea
zâmbetului tulbur
pe când numai eu
caut vârtejuri
în care a împietrit
un rege nebun cu a
lui hlamidă aprinsă
trebuie
trebuie să îl găsesc
până ce credincioșii
nu o să își vândă și ce le-
a mai rămas din suflete
până ce nu se dezrădăcinează de tot umbra
copacilor-
nălucă a
nopților de fum
cu ochii împuținați
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu