miercuri, 31 iulie 2013

condamnata




mă numesc sophia şi 
de la o vreme trăiesc
pe marginea visului despicat
intru şi ies 
cu mâinile legate aud
tăceri închise într-o lume de poveste
cum poţi să fii o umbră peste umbre
un trandafir sălbatic un gând pietrificat
aud bătăile inimii mele în miezuri de zi
şi le zic:
vreau totul sau nimic
(dar ce îi poţi cere
unui criminal de rând
mai mult decât)
un ultim cartuş
un deget resetat

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...