miercuri, 31 iulie 2013

condamnata




mă numesc sophia şi 
de la o vreme trăiesc
pe marginea visului despicat
intru şi ies cu mâinile legate aud
tăceri închise într-o lume de poveste
dar cum poţi să fii o umbră peste umbre
un trandafir sălbatic într-un gând pietrificat
aud bătăile inimii mele în miezuri de zi
şi le zic:,,vreau totul sau nimic,,
( ce îi poţi cere
unui criminal de rând
mai mult decât)
ultimul cartuș pe
un deget resetat

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...